Cinematografie
Film este termenul utilizat pentru desemnarea, în accepțiune mai largă, a produsului final al artei și industriei cinematografice.
Arta și industria cinematografică în vorbirea curentă sunt cunoscute sub denumirea de cinematografie. La rândul ei industria cinematografică se împarte în două sectoare distincte: producția de film și difuzarea lor în săli de cinematograf sau televiziuni, blu-ray, DVD-uri sau descărcându-l de pe internet (vizionare la cerere - on demand (en)). Un pasionat de film, care merge la cinematograf frecvent se numește "cinefil", iar valoarea filmului este stabilită de criticul de film, cu ocazia apariției producției de film sau în cazul prezentării lui la diferite festivaluri de film. Festivalurile de film sunt manifestări consacrate, unde jurii formate din cineaști și critici de prestigiu ai cinematografiilor mondiale, după niște criterii stricte premiază producțiile de film ale cinematografiilor naționale participante. La astfel de manifestații cinematografice a participat și participă și cinematografia românească, obținând premii importante pentru filmul românesc. |
|
-
Istorie
-
Arta sau Industrie
-
Tipuri de filme
-
Filme dupa gen
<
>
Prima proiecție cinematografică publică a unui film, cu aparatul Fraților Lumière, are loc la 28 decembrie 1895, la Paris, în salonul Indian al restaurantului "Grand Cafe", Boulevard des Capucines. Filmul proiectat e intitulat "La Sortie de l'Usine Lumière à Lyon" ("Ieșirea din Uzinele Lumière din Lyon"). Un alt film foarte important a fost "L'Arrivée d'un Train en Gare de La Ciotat" ("Sosirea unui Tren în Gara La Ciotat"), care a rulat, imediat după premiera franceză, și la București.
Astfel, data de 28 decembrie 1895 marchează nu numai prima proiecție cinematografică ci și nașterea unei noi arte, "arta cinematografică", "cea de-a șaptea artă" cum mai este cunoscută, și a unei noi industrii, "industria cinematografică".
Filmul a fost multă vreme socotit ca un amuzament de bâlci, tratat cu dispreț de oamenii serioși. Mulți din cei care au contribuit la temelia acestei noi forme de exprimare, și-au început activitate exploatând câte un "nickel odeon" (în traducere liberă "templu al artei de doi bani"), cinematograful de mai târziu.
Primul promotor al noii arte și industrii, se poate spune că a fost Louis Lumière. El realizează primele filme alegându-și diferite subiecte hazlii din însăși fabrica lor de aparate de fotografiat. Astfel au fost realizate pelicule ca "Tâmplarul", "Fierarul", "Dărâmarea unui Zid". Alte subiecte tot hazlii sunt alese din viața de familie: "Dejunul unui Bebeluș", "Borcanul cu Peștișori roșii", "Ceartă între Copii", "Baia de Mare", "Partida de Carți", "Partide de Table", "Pescuitul Crevetelor". Fratele său Auguste Lumière, filmează câteva pelicule inspirate din activitatea fermierilor la proprietatea tatălui lor, una dintre ele numindu-se "Femei care ard Ierburi".
Astfel, data de 28 decembrie 1895 marchează nu numai prima proiecție cinematografică ci și nașterea unei noi arte, "arta cinematografică", "cea de-a șaptea artă" cum mai este cunoscută, și a unei noi industrii, "industria cinematografică".
Filmul a fost multă vreme socotit ca un amuzament de bâlci, tratat cu dispreț de oamenii serioși. Mulți din cei care au contribuit la temelia acestei noi forme de exprimare, și-au început activitate exploatând câte un "nickel odeon" (în traducere liberă "templu al artei de doi bani"), cinematograful de mai târziu.
Primul promotor al noii arte și industrii, se poate spune că a fost Louis Lumière. El realizează primele filme alegându-și diferite subiecte hazlii din însăși fabrica lor de aparate de fotografiat. Astfel au fost realizate pelicule ca "Tâmplarul", "Fierarul", "Dărâmarea unui Zid". Alte subiecte tot hazlii sunt alese din viața de familie: "Dejunul unui Bebeluș", "Borcanul cu Peștișori roșii", "Ceartă între Copii", "Baia de Mare", "Partida de Carți", "Partide de Table", "Pescuitul Crevetelor". Fratele său Auguste Lumière, filmează câteva pelicule inspirate din activitatea fermierilor la proprietatea tatălui lor, una dintre ele numindu-se "Femei care ard Ierburi".
Dacă filmul este o artă sau o industrie, a fost o mare întrebare a multor oameni din lumea culturii, a intelectualității spirituale în general. Oare unde se termină industria și unde începe arta? S-au căutat răspunsuri, și iată la ce s-a ajuns.
Filmul este o industrie deoarece în el este investit capital pentru a fi realizat, este investit capital pentru exploatarea lui în săli de spectacole, care la începuturi nu erau cu mari „pretenții”, dar cu timpul publicul se „emancipează” având pretenția ca și „nikel-odeonul” să devină un templu, un templu a celor ce vin în el nu numai pentru distracție, ci și la un spectacol deosebit, de artă, un spectacol a celei de-a șaptea arte.
Pentru începuturile cinematografului acele vederi mișcătoare, făcute de frații Lumière, dar care deschid drumul documentarului, apoi acele comedioare, gen grădinarul stropit, făcute tot de către părinții săi, pentru care nu le trebuiau un scenariu, o organizare regizorală, erau de ajuns. Dar iată că în această activitate de bâlci apare Georges Méliès, Georges Méliès care își dă seama că pentru fiabilitatea cinematografului este nevoie de creerea unui scenariu pentru a se realiza o producție, un film, pe care publicul să-l caute.
Deci, el este cel care-și dă seama că din atracția de bâlci se poate face o artă, și nu orice artă, ci o artă profitabilă din care se pot scoate venituri frumoase. Iar filmul său, „Voiajul în lună” (Voyaje dans la lune) va demonstra acest lucru.
Legat de acest film a lui Méliès, nu putem trece cu vederea de faptul că acesta, mai bine zis rețeta de casă obținută cu proiecția lui în Statele Unite ale Americii, este cea care duce la apariția primei săli specializate, cinematograful, într-un cartier al Los Angelesului numit Hollywood(lemn sfânt). Acel cartier plin de verdeață și soare, care peste câțiva ani, chiar dacă frumusețea sa nu este dată de vreun lemn sfânt, va fi "raiul pe pământ" al noii arte, cea de a șaptea artă. Va deveni „fabrica de vise”, vise totdeauna neapărat frumoase pentru milioane de visători ai sălii întunecate. Zeul Film se întrupează și se încoronează pe acest mirific loc, cu un nume parcă predestinat „hollywood” (lemn sfânt), loc de unde-și va începe domnia. A fascinat și continuă să ne fascineze, să ne facem să râdem sau uneori să și plângem, de ce nu?, dar totdeauna Zeul Film ne-a scos câtuși de puțin din cotidian, ne-a remontat pentru ziua de mâine, ne-a făcut viața mai ușoară.
Și, încet, încet, acesta își extinde aripile atotcuprinzătoare asupra mapamondului. Profiturile obținute de noua artă devin pe zi ce trece tot mai mari.
Concluzia este că în lumea cinematografului, arta și industria pot conlucra și ceeace este mai important, se completează total, autosusținându-se. Totul depinde de cel sau cei care le folosesc: cel care investește capital să se orienteze către un scenariu acceptat de public pentru nevoia lui, iar cel care folosește scenariu pentru ca producțiea să se ridice prin realizarea ei la cerința aceluiași beneficiar, publicul. El este cel care în întunericul sălii poate fi vrăjit de lumina ecranului privind filmul, apreciindu-l sau nu. El publicul este cel care visează sau își vede împlinit visul, în alb-negru sau color. El, publicul este cel care judecă în ultima instanță munca și strădania sutelor de oameni angajați în turnare filmului, de la scenarist, regizor, actori, până la cel care așază bobina de film în cutia pentru difuzare.
Filmul este o industrie deoarece în el este investit capital pentru a fi realizat, este investit capital pentru exploatarea lui în săli de spectacole, care la începuturi nu erau cu mari „pretenții”, dar cu timpul publicul se „emancipează” având pretenția ca și „nikel-odeonul” să devină un templu, un templu a celor ce vin în el nu numai pentru distracție, ci și la un spectacol deosebit, de artă, un spectacol a celei de-a șaptea arte.
Pentru începuturile cinematografului acele vederi mișcătoare, făcute de frații Lumière, dar care deschid drumul documentarului, apoi acele comedioare, gen grădinarul stropit, făcute tot de către părinții săi, pentru care nu le trebuiau un scenariu, o organizare regizorală, erau de ajuns. Dar iată că în această activitate de bâlci apare Georges Méliès, Georges Méliès care își dă seama că pentru fiabilitatea cinematografului este nevoie de creerea unui scenariu pentru a se realiza o producție, un film, pe care publicul să-l caute.
Deci, el este cel care-și dă seama că din atracția de bâlci se poate face o artă, și nu orice artă, ci o artă profitabilă din care se pot scoate venituri frumoase. Iar filmul său, „Voiajul în lună” (Voyaje dans la lune) va demonstra acest lucru.
Legat de acest film a lui Méliès, nu putem trece cu vederea de faptul că acesta, mai bine zis rețeta de casă obținută cu proiecția lui în Statele Unite ale Americii, este cea care duce la apariția primei săli specializate, cinematograful, într-un cartier al Los Angelesului numit Hollywood(lemn sfânt). Acel cartier plin de verdeață și soare, care peste câțiva ani, chiar dacă frumusețea sa nu este dată de vreun lemn sfânt, va fi "raiul pe pământ" al noii arte, cea de a șaptea artă. Va deveni „fabrica de vise”, vise totdeauna neapărat frumoase pentru milioane de visători ai sălii întunecate. Zeul Film se întrupează și se încoronează pe acest mirific loc, cu un nume parcă predestinat „hollywood” (lemn sfânt), loc de unde-și va începe domnia. A fascinat și continuă să ne fascineze, să ne facem să râdem sau uneori să și plângem, de ce nu?, dar totdeauna Zeul Film ne-a scos câtuși de puțin din cotidian, ne-a remontat pentru ziua de mâine, ne-a făcut viața mai ușoară.
Și, încet, încet, acesta își extinde aripile atotcuprinzătoare asupra mapamondului. Profiturile obținute de noua artă devin pe zi ce trece tot mai mari.
Concluzia este că în lumea cinematografului, arta și industria pot conlucra și ceeace este mai important, se completează total, autosusținându-se. Totul depinde de cel sau cei care le folosesc: cel care investește capital să se orienteze către un scenariu acceptat de public pentru nevoia lui, iar cel care folosește scenariu pentru ca producțiea să se ridice prin realizarea ei la cerința aceluiași beneficiar, publicul. El este cel care în întunericul sălii poate fi vrăjit de lumina ecranului privind filmul, apreciindu-l sau nu. El publicul este cel care visează sau își vede împlinit visul, în alb-negru sau color. El, publicul este cel care judecă în ultima instanță munca și strădania sutelor de oameni angajați în turnare filmului, de la scenarist, regizor, actori, până la cel care așază bobina de film în cutia pentru difuzare.
Film mut
Filmul mut a fost folosit la începuturile cinematografului, când posibilitățile tehnice nu permiteau înregistrarea sunetului sincron pe peliculă (o metodă tehnică de a adăuga un canal de sunet imaginei proiectate nu fusese încă inventată), cu toate că încercări spectaculoase au fost făcute la începutul secolului XX. Numai la finele anilor douăzeci, mai precis în anul 1927, s-a reușit sincronizarea sunetului cu imaginea redată, odată cu apariția producției americane „Cântărețul de jazz”.
Totuși, și astăzi se apelează la tehnica filmului mut (eventual coroborată cu jocul specific, imagine alb-negru sau sepia, muzică după modele începutului de secol, folosirea de inserturi pentru ceea ce se vorbește), fie în căutarea unor efecte similare în rândul spectatorilor, fie pentru a omagia (sau ridiculiza) cinematograful de începuturi.
Film normal
Este producția de film unde redarea sunetului se face pe un singur canal. Spectatorul înregistrează sunetul venit dintr-un singur loc, anume acolo unde este așezat difuzorul (nu neapărat de unde se află ecranul de proiecție). Pentru ameliorarea acestui efect negativ se recomandă folosirea ecranelor transonore, iar în spatele lor să fie așezate liniar cât mai multe difuzoare.
Film stereofonic
Este producția de film realizată prin procedee speciale de înregistrare a sunetului pe mai multe piste în vederea redării efectului de stereofonie.
Film stereoscopic
Este producția de film realizată prin procedee speciale atât de filmare cât și de proiecție, care să asigure redarea în proiecție a celei de-a treia dimensiuni a obiectelor. Se creează senzația de volum, folosindu-se tehnica vederii binoculară. (Ea stă și la baza fenomenului prin care putem aprecia distanțele; distanța dintre cei doi ochi determină compunerea imaginii din două unghiuri diferite; creierul procesează diferențele dintre ele și poate astfel aproxima distanțele.)
Tot așa, în filmul stereoscopic, fiecărui ochi îi este destinată o imagine diferită. Vizionarea se face cu niște ochelari cu sticle polarizate sau stereoprisme, individual pentru fiecare spectator. Vizionare se mai poate face și colectiv, când dispozitivul asigură separarea la nivelul tuturor spectatorilor. Complexitatea se transferă ecranului. Se pot folosi ecrane de tipul stereoraster paralel, stereoraster rotativ și stereoraster lenticular.
In rețeaua din România s-a folosit numai sistemul cu ochelari cu sticle polarizate.
Filmul mut a fost folosit la începuturile cinematografului, când posibilitățile tehnice nu permiteau înregistrarea sunetului sincron pe peliculă (o metodă tehnică de a adăuga un canal de sunet imaginei proiectate nu fusese încă inventată), cu toate că încercări spectaculoase au fost făcute la începutul secolului XX. Numai la finele anilor douăzeci, mai precis în anul 1927, s-a reușit sincronizarea sunetului cu imaginea redată, odată cu apariția producției americane „Cântărețul de jazz”.
Totuși, și astăzi se apelează la tehnica filmului mut (eventual coroborată cu jocul specific, imagine alb-negru sau sepia, muzică după modele începutului de secol, folosirea de inserturi pentru ceea ce se vorbește), fie în căutarea unor efecte similare în rândul spectatorilor, fie pentru a omagia (sau ridiculiza) cinematograful de începuturi.
Film normal
Este producția de film unde redarea sunetului se face pe un singur canal. Spectatorul înregistrează sunetul venit dintr-un singur loc, anume acolo unde este așezat difuzorul (nu neapărat de unde se află ecranul de proiecție). Pentru ameliorarea acestui efect negativ se recomandă folosirea ecranelor transonore, iar în spatele lor să fie așezate liniar cât mai multe difuzoare.
Film stereofonic
Este producția de film realizată prin procedee speciale de înregistrare a sunetului pe mai multe piste în vederea redării efectului de stereofonie.
Film stereoscopic
Este producția de film realizată prin procedee speciale atât de filmare cât și de proiecție, care să asigure redarea în proiecție a celei de-a treia dimensiuni a obiectelor. Se creează senzația de volum, folosindu-se tehnica vederii binoculară. (Ea stă și la baza fenomenului prin care putem aprecia distanțele; distanța dintre cei doi ochi determină compunerea imaginii din două unghiuri diferite; creierul procesează diferențele dintre ele și poate astfel aproxima distanțele.)
Tot așa, în filmul stereoscopic, fiecărui ochi îi este destinată o imagine diferită. Vizionarea se face cu niște ochelari cu sticle polarizate sau stereoprisme, individual pentru fiecare spectator. Vizionare se mai poate face și colectiv, când dispozitivul asigură separarea la nivelul tuturor spectatorilor. Complexitatea se transferă ecranului. Se pot folosi ecrane de tipul stereoraster paralel, stereoraster rotativ și stereoraster lenticular.
In rețeaua din România s-a folosit numai sistemul cu ochelari cu sticle polarizate.
ACȚIUNE
Filmele de acțiune conțin unul sau mai multi eroi ce se avântă într-o serie de provocări, care le exploatează la maxim trăsăturile fizice și prezintă lupte sau urmăriri frenetice. Povestea sau dezvoltarea personajului sunt în general pe un plan secundar, fiind umbrite de explozii, bătăi, schimburi de focuri sau urmăriri de mașini. Acest gen de filme se bucura de un succes mare la box-office. Filmele de acțiune sunt centrate pe un anumit erou, personaj și gandul ne duce la anumiți actori care s-au remarcat în acest gen: Harrison Ford, Bruce Willis, Sylvester Stalone, Bruce Lee, Steve McQueen,etc. Filmul de acțiune este genul dominant intre producțiile americane și de asemenea, alte tari l-au adoptat cu succes. Titluri renumite precum Indiana Jones And The Riders Of The Lost Ark, seria de filme polițiste Lethal Weapon, seria de filme de acțiune-Sf Alien, etc sunt cele mai bune exemple ale genului. In anii 80 si 90 Hollywood-ul a produs mai multe filme de actiune ca niciodata, dorind sa tina pasul cu cererea tot mai mare spre acest gen. Efectele speciale si realizarea garndioasa au surclasat de multe ori subiectul sau chiar personajul, ducand la o decadere a genului din punctul de vedere al criticii de film.
ANIMAȚIE
Filmele de animatie, sau “desenele animate”, cum suntem tentati in continuare sa le numim, reprezinta unul dintre cele mai indragite paliere ale industriei cinematografice, iar originea lor trebuie cautata in cartile comice de benzi desenate ale anilor 1890. Putini sunt cei care stiu ca primul film animat (scurt metraj) a fost Humorous Phases of Funny Faces, din 1906, si i-a apartinut lui J. Stuart Blackton, unul dintre fondatorii companiei Vitagraph. Pentru majoritatea iubitorilor genului istoria animatiei incepe (si chiar se sfarseste) cu Walt Disney. Mileniul al treilea debuteaza, in acest domeniu, cu o diversificare spectaculoasa a genului, filmele de animatie depasind de mult, ca si public tinta, copiii. Exista “desene” cu tenta sociala, futuriste, in care acuratetea desenului merge pana la perfectiunea detaliului, productii japoneze (manga si anime) si chiar filme animate pentru adulti, in care sexul si violenta abunda. Din fericire, palierul comediilor animate a fost la randul sau din ce in ce mai exploatat in ultima vreme, o categorie pentru copiii… de toate varstele.
AVENTURA
Filmele de aventura prezinta de obicei intamplari care tin spectatorul cu sufletul la gura, noi experiente pentru personaje si vizitarea de locatii exotice. Acest gen este foarte adesea alaturat genului "actiune" cu care face o foarte buna pereche. Aventura se materializeaza "deseori" in cautari sau expeditii catre locatii necunoscute, povesti despre jungla sau desert, vanatoari de comori, filme ce prezinta dezastre sau pur si simplu expeditii in necunoscut.
BIOGRAFIE
Biografia reprezinta un subgen al dramei sau al epopeii. Personalitati istorice, indivizi sau grupuri ce au marcat viata muzicala, politica sau stiintifica sunt imortalizati (intentia este preponderant moralizatoare) in filme ce, uneori, au atins faima modelului avut. Desi apogeul popularitatii biografiilor a apartinut anilor ’30, exista si in prezent interes pentru acest domeniu. Mai mult decat atat, se inregistreaza o tendinta actuala a genului, aceea de a atrage atentia asupra unor oameni “obisnuiti” al caror comportament deviaza din pricina unor determinante personale sau sociale.
COMEDIE
Comediile dispun deseori de un scenariu "subtire", scris in mod intentionat de o asemenea maniera, cu scopul de a amuza si de a provoca rasul. La fel ca si in literatura, filmele utilizeaza mai multe tipuri de comic: prin exagerarea situatiilor, de limbaj, de situatie, prin natura personajului, etc. Genul cuprinde la randul sau mai multe subgenuri, dintre care cele mai importante sunt: parodiile, comediile romantice sau comediile negre.
CRIMA
Actiunea filmelor catalogate in genul crima se dezvolta in jurul actiunilor sinistre ale criminalilor sau mafiotilor, spargatorilor de banci sau a tuturor celor care opereaza in afara legii si isi croiesc drumul in viata prin furturi sau crime. Filmele din acest gen sunt adesea caracterizate ca facand parte din genurile "film-noir" sau "mister", datorita similitudinilor dintre aceste forme cinematografice. O categorie destul de mare de filme din acest gen sunt cele ce prezinta criminali in serie, deseori fiind incercata o patrunderea spectatorului in mintea acestor. Sunt filme in majoritate, a caror vizionare necesita aprobare , in functie de rating-ul acestora.
DOCUMENTAR
Vorbind strict despre acest gen, documentarele sunt filme ce nu fac parte din categoria fictiune, bucati desprinse din viata, si sunt cunoscute ca si cinematograful "verite". Odata cu trecerea timpului, ele s-au bazat tot mai mult pe naratiune si au luat diferite forme de prezentare. Unele documentare au chiar si tenta propagandistica sau o prezentare neobiectiva a subiectului ales de catre regizor.
DRAGOSTE
Un gen care prezinta la baza, relatia sentimentala intre doua sau mai multe persoane. Probabil cea mai mare posibilitate de escapada in film, prezinta o lume ideala, in care gesturile reprezinta totul: privirea lunga in ochii celuilalt, un rasarit sau un apus in doi, pasari cantand sau muzica clasica rasunand in fundal. Coloana sonora este un element foarte important in acest gen, iar din punct de vedere al subiectului se intalneste deseori acelasi scenariu: doi tineri se intalnesc, se indragostesc si apoi lupta impotriva tuturor obstacolelor ce le stau in calea iubirii. De-a lungul timpului, filmele de dragoste au dat lumii cinematografice reprezentanti ai romantismului prin personajele pe care le-au creat.
DRAMA
Dramele sunt povesti serioase, prezentari cu un deosebit accent pe subiect, cu personaje portretizate foarte realist, care isi dezvolta si prezinta de-a lungul filmului caracterul si interactiunile cu alte personaje sau in situatii deosebite. Incarcatura afectiva este adeseori foarte mare si nu se concentreaza aproape deloc pe efecte speciale, umor sau actiune. Filmele dramatice sunt probabil cele mai numeroasem iar genului ii pot fi atribuite mai multe subgenuri. Trebuie reamintite in acest sens melodramele, dramele istorice sau chiar dramele romantice. Dramele biografice sunt si ele foarte bine reprezentate in cinematografia mondiala.
FAMILIE
Dedicat in special copiilor si vizionarilor in familie, acest gen de filme este constituit pe aventura sau comedie. Se bazeaza pe literatura pentru copii si se foloseste de personaje care mai de care mai ciudate: animale, personaje de basm, chiar si obiecte insufletite. Finalul filmului aduce deobicei si o anumita invatatura si orice element care poate perturba vizionarea este absent. Fantezia apare in multe asemenea productii si cele doua genuri fac o casa buna impreuna. Desi nu sunt foarte apreciate de catre critici, aceste filme fac deliciul copiilor si al tuturoor membrilor unei familii.
FANTEZIE
Spre deosebire de filmele S.F., care pornesc intr-o mai mica sau mai mare masura de la un adevar stiintific, cele apartinand categoriei fantezie creeaza universuri paralele compensatorii ce transpun spectatorii intr-o lume imaginara a magiei, a mitului, a miracolului si a extraordinarului. Versiuni elaborate de basme, aceste filme se supun unei cronologii mitologice sau legendare si transcend posibilitatile limitate ale fizicului si psihicului uman.
FILM ALB NEGRU
Amintind de fotografia alb-negru, acest gen de filme se refera la acele productii care, in mod voit, sunt filmate cu camere alb-negru, intentia fiind in general de ordin expresiv. Lipsa culorii poate fi pe de o parte o aluzie vizuala la o atmosfera sumbra, la un mesaj social sau politic, dar, pe de alta parte, poate constitui un mijloc de obtinere a unor imagini cu un pronuntat caracter artistic prin dozarea diferita a efectelor de clar-obscur. Exista in cinematografia contemporana tendinta de a introduce in filmele de acest gen o “pata de culoare”, ce consta in aparitia pentru o perioada foarte scurta (uneori chiar de ordinul secundelor) a unui element compozitional (obiect sau persoana) colorat, procedeu cu o bogata incarcatura simbolica.
GROAZA
Scopul principal al filmelor din cadrul acestui gen este de a inspaimanta privitorul, de a scoate la iveala cele mai mari temeri, deseori cu un final socant, intretinand si captivand in acelasi timp. Genul cuprinde mai multe stiluri, incepand cu filmul mut "Nosferatu", si ajungand pana la personajele generate pe computer din horror-urile de azi. Deseori se realizeaza o simbioza cu genul Sf, atunci cand amenintarea sau monstrul sunt legate de o alterare a tehnologiei sau cand Pamantul este invadat de extra-terestri.
ISTORIC
Filmele istorice se concentreaza de regula in jurul unei personalitati eroice detasate prin curaj, spirit de sacrificiu si inteligenta strategica de masele a caror lider devine. Cu o puternica tendinta spre epopei, filmele istorice beneficiaza de cele mai multe ori de cadre si decoruri extravagante si grandioase, in spatele carora se afla bugete gigantice. Desi exista intotdeauna un fundament real (eveniment sau figura istorica) pe care este construit subiectul, acesta deviaza in multe filme de gen spre religiozitate excesiva, povesti fantastice de iubire, sau chiar vulgaritate ostentativa ce contracareaza o corectitudine politica utopica. Veridicitatea cronologica si faptica sunt uneori sacrificate in functie de perspectiva de abordare a evenimentului istoric descris, insa aceasta “licenta cinematografica” se subordoneaza intentiei de mistificare a eroului.
MISTER
Misterul este un gen mai rar abordat de catre cineasti in forma propriu-zisa, doar filmele cu detectivi fiind exponente exacte ale lui. Genul horror, actiune sau aventura, au intotdeuna nevoie de o doza de mister pentru a faca povestea mai palpitanta si se folosesc din plin de acest lucru. Personajele sunt astfel gandite si interpretate incat sa sporeasca atributele genului. De cele mai multe ori este vorba de cercetarea unor locuri ascunse, solutionarea unor crime, situatii imprevizibile si anormale in care este invaluita povestea.
MUZICAL
Filmele muzicale sau cele de dans reprezinta forme cinematografice care scot in evidenta coloane sonore integrale, cantece sau miscari de dans, intr-o maniera aparte. De obicei, acestea sunt prezentate cu ajutorul reprezentatiilor presarate si integrate de-a lungul subiectului. Combinatia dintre muzica, dans si coregrafie este adusa la rang de arte in acest gen de filme. Ca si subgenuri foarte importante trebuie amintite comediile muzicale si filmele concert.
RĂZBOI
Acest gen de filme sunt caracterizate prin prezentarea ororilor si a dramelor care sunt provocate de catre razboaie. Povestea si subiectul filmelor de razboi este creata de lupta propriu-zisa, atat terestra, in aer sau pe mare. Genul este adesea alaturat altor genuri precum actiune, aventura, drama etc. Indeplinirea unor obiective militare, salvarea de vieti omenesti, dramele personale ale personajelor, precum si operatiuni militare de mare anvergura, toate fac parte din acest gen de filme, indragit de catre unii si greu de suportat pentru altii.
SCURT METRAJ
Distinctia scurt/lung metraj este un element evolutiv in istoria cinematografiei intrucat multa vreme durata filmelor nu depasea 20 de minute. Astazi, cand exista atat de multe productii epopeice de 3 ore, scurt metrajele au ramas sa inglobeze o categorie de filme accesibile caselor de productii si regizorilor care nu dispun de bugete foarte ridicate. Pe de alta parte, datorita lipsei spatiului necesar dezvoltarii unui conflict elaborat, ele sunt mult mai specifice in tematica si pot contine o doza foarte mare de artisticitate. Operand cu o paralela intre domeniul literaturii si el al cinematografiei, se poate spune ca scurt metrajele sunt echivalentele nuvelelor si ca atare accentul este pus pe o situatie contextuala si/sau pe un personaj.
SF
Genul Sf este unul dintre cele mai indragite din cadrul cinematografiei. Filmele combina fantasticul cu stiinta, se adauga eroi autentici, si rezulta un conglomerat foarte apreciat. Extraterestrii, planete indepartate, decoruri imprevizibile si mult intuneric, alaturi de tehnologii futuriste, realizeaza cadrul in care se va desfasura aciunea. Actiunea si aventura nu lipsesc din cadrul genului si deseori filmele Sf prezinta potentialul tehnologiei de a distruge planeta, incrucisarea cu genul horror fiind si ea la indemana.
THRILLER
Principalele ingrediente ale acestui gen sunt suspansul, emotia, tensiunea si anxietatea. Totul sta insa in fiorul(thrill) produs, care tine spectatorul pe marginea prapastiei pe masura ce scenariul se indreapta spre un punct culminant. Tensiunea creste de obicei in momentul cand unul din personaje este pus intr-o situatie amenintatoare sau trebuie sa iasa dintr-o situatie care initial pare imposibila. Amenintarea este deseori abstracta sau invaluita in mister. Temele predominante ale genului sunt conspiratiile politice, terorismul, urmariri sau triunghiuri romantice care duc la crima.
WESTERN
Genul western s-a nascut in America ca si o elogiere a expansiunii timpurii a frontierelor acestei tari. Foarte bine reprezentat in cinematografia americana si foarte slab in celelalte tari, westernul este recunoscut ca fiind un gen complet, ce se bazeaza pe subiect si personaj, prezentarea acestora fiind facuta folosind si alte genuri precum : actiune, aventura, dragoste, crima, etc. De-a lungul timpului, acest gen a suferit o multime de modificari, fiind reinventat, redefinit, extins, dizolvat si redescoperit din nou.
Filmele de acțiune conțin unul sau mai multi eroi ce se avântă într-o serie de provocări, care le exploatează la maxim trăsăturile fizice și prezintă lupte sau urmăriri frenetice. Povestea sau dezvoltarea personajului sunt în general pe un plan secundar, fiind umbrite de explozii, bătăi, schimburi de focuri sau urmăriri de mașini. Acest gen de filme se bucura de un succes mare la box-office. Filmele de acțiune sunt centrate pe un anumit erou, personaj și gandul ne duce la anumiți actori care s-au remarcat în acest gen: Harrison Ford, Bruce Willis, Sylvester Stalone, Bruce Lee, Steve McQueen,etc. Filmul de acțiune este genul dominant intre producțiile americane și de asemenea, alte tari l-au adoptat cu succes. Titluri renumite precum Indiana Jones And The Riders Of The Lost Ark, seria de filme polițiste Lethal Weapon, seria de filme de acțiune-Sf Alien, etc sunt cele mai bune exemple ale genului. In anii 80 si 90 Hollywood-ul a produs mai multe filme de actiune ca niciodata, dorind sa tina pasul cu cererea tot mai mare spre acest gen. Efectele speciale si realizarea garndioasa au surclasat de multe ori subiectul sau chiar personajul, ducand la o decadere a genului din punctul de vedere al criticii de film.
ANIMAȚIE
Filmele de animatie, sau “desenele animate”, cum suntem tentati in continuare sa le numim, reprezinta unul dintre cele mai indragite paliere ale industriei cinematografice, iar originea lor trebuie cautata in cartile comice de benzi desenate ale anilor 1890. Putini sunt cei care stiu ca primul film animat (scurt metraj) a fost Humorous Phases of Funny Faces, din 1906, si i-a apartinut lui J. Stuart Blackton, unul dintre fondatorii companiei Vitagraph. Pentru majoritatea iubitorilor genului istoria animatiei incepe (si chiar se sfarseste) cu Walt Disney. Mileniul al treilea debuteaza, in acest domeniu, cu o diversificare spectaculoasa a genului, filmele de animatie depasind de mult, ca si public tinta, copiii. Exista “desene” cu tenta sociala, futuriste, in care acuratetea desenului merge pana la perfectiunea detaliului, productii japoneze (manga si anime) si chiar filme animate pentru adulti, in care sexul si violenta abunda. Din fericire, palierul comediilor animate a fost la randul sau din ce in ce mai exploatat in ultima vreme, o categorie pentru copiii… de toate varstele.
AVENTURA
Filmele de aventura prezinta de obicei intamplari care tin spectatorul cu sufletul la gura, noi experiente pentru personaje si vizitarea de locatii exotice. Acest gen este foarte adesea alaturat genului "actiune" cu care face o foarte buna pereche. Aventura se materializeaza "deseori" in cautari sau expeditii catre locatii necunoscute, povesti despre jungla sau desert, vanatoari de comori, filme ce prezinta dezastre sau pur si simplu expeditii in necunoscut.
BIOGRAFIE
Biografia reprezinta un subgen al dramei sau al epopeii. Personalitati istorice, indivizi sau grupuri ce au marcat viata muzicala, politica sau stiintifica sunt imortalizati (intentia este preponderant moralizatoare) in filme ce, uneori, au atins faima modelului avut. Desi apogeul popularitatii biografiilor a apartinut anilor ’30, exista si in prezent interes pentru acest domeniu. Mai mult decat atat, se inregistreaza o tendinta actuala a genului, aceea de a atrage atentia asupra unor oameni “obisnuiti” al caror comportament deviaza din pricina unor determinante personale sau sociale.
COMEDIE
Comediile dispun deseori de un scenariu "subtire", scris in mod intentionat de o asemenea maniera, cu scopul de a amuza si de a provoca rasul. La fel ca si in literatura, filmele utilizeaza mai multe tipuri de comic: prin exagerarea situatiilor, de limbaj, de situatie, prin natura personajului, etc. Genul cuprinde la randul sau mai multe subgenuri, dintre care cele mai importante sunt: parodiile, comediile romantice sau comediile negre.
CRIMA
Actiunea filmelor catalogate in genul crima se dezvolta in jurul actiunilor sinistre ale criminalilor sau mafiotilor, spargatorilor de banci sau a tuturor celor care opereaza in afara legii si isi croiesc drumul in viata prin furturi sau crime. Filmele din acest gen sunt adesea caracterizate ca facand parte din genurile "film-noir" sau "mister", datorita similitudinilor dintre aceste forme cinematografice. O categorie destul de mare de filme din acest gen sunt cele ce prezinta criminali in serie, deseori fiind incercata o patrunderea spectatorului in mintea acestor. Sunt filme in majoritate, a caror vizionare necesita aprobare , in functie de rating-ul acestora.
DOCUMENTAR
Vorbind strict despre acest gen, documentarele sunt filme ce nu fac parte din categoria fictiune, bucati desprinse din viata, si sunt cunoscute ca si cinematograful "verite". Odata cu trecerea timpului, ele s-au bazat tot mai mult pe naratiune si au luat diferite forme de prezentare. Unele documentare au chiar si tenta propagandistica sau o prezentare neobiectiva a subiectului ales de catre regizor.
DRAGOSTE
Un gen care prezinta la baza, relatia sentimentala intre doua sau mai multe persoane. Probabil cea mai mare posibilitate de escapada in film, prezinta o lume ideala, in care gesturile reprezinta totul: privirea lunga in ochii celuilalt, un rasarit sau un apus in doi, pasari cantand sau muzica clasica rasunand in fundal. Coloana sonora este un element foarte important in acest gen, iar din punct de vedere al subiectului se intalneste deseori acelasi scenariu: doi tineri se intalnesc, se indragostesc si apoi lupta impotriva tuturor obstacolelor ce le stau in calea iubirii. De-a lungul timpului, filmele de dragoste au dat lumii cinematografice reprezentanti ai romantismului prin personajele pe care le-au creat.
DRAMA
Dramele sunt povesti serioase, prezentari cu un deosebit accent pe subiect, cu personaje portretizate foarte realist, care isi dezvolta si prezinta de-a lungul filmului caracterul si interactiunile cu alte personaje sau in situatii deosebite. Incarcatura afectiva este adeseori foarte mare si nu se concentreaza aproape deloc pe efecte speciale, umor sau actiune. Filmele dramatice sunt probabil cele mai numeroasem iar genului ii pot fi atribuite mai multe subgenuri. Trebuie reamintite in acest sens melodramele, dramele istorice sau chiar dramele romantice. Dramele biografice sunt si ele foarte bine reprezentate in cinematografia mondiala.
FAMILIE
Dedicat in special copiilor si vizionarilor in familie, acest gen de filme este constituit pe aventura sau comedie. Se bazeaza pe literatura pentru copii si se foloseste de personaje care mai de care mai ciudate: animale, personaje de basm, chiar si obiecte insufletite. Finalul filmului aduce deobicei si o anumita invatatura si orice element care poate perturba vizionarea este absent. Fantezia apare in multe asemenea productii si cele doua genuri fac o casa buna impreuna. Desi nu sunt foarte apreciate de catre critici, aceste filme fac deliciul copiilor si al tuturoor membrilor unei familii.
FANTEZIE
Spre deosebire de filmele S.F., care pornesc intr-o mai mica sau mai mare masura de la un adevar stiintific, cele apartinand categoriei fantezie creeaza universuri paralele compensatorii ce transpun spectatorii intr-o lume imaginara a magiei, a mitului, a miracolului si a extraordinarului. Versiuni elaborate de basme, aceste filme se supun unei cronologii mitologice sau legendare si transcend posibilitatile limitate ale fizicului si psihicului uman.
FILM ALB NEGRU
Amintind de fotografia alb-negru, acest gen de filme se refera la acele productii care, in mod voit, sunt filmate cu camere alb-negru, intentia fiind in general de ordin expresiv. Lipsa culorii poate fi pe de o parte o aluzie vizuala la o atmosfera sumbra, la un mesaj social sau politic, dar, pe de alta parte, poate constitui un mijloc de obtinere a unor imagini cu un pronuntat caracter artistic prin dozarea diferita a efectelor de clar-obscur. Exista in cinematografia contemporana tendinta de a introduce in filmele de acest gen o “pata de culoare”, ce consta in aparitia pentru o perioada foarte scurta (uneori chiar de ordinul secundelor) a unui element compozitional (obiect sau persoana) colorat, procedeu cu o bogata incarcatura simbolica.
GROAZA
Scopul principal al filmelor din cadrul acestui gen este de a inspaimanta privitorul, de a scoate la iveala cele mai mari temeri, deseori cu un final socant, intretinand si captivand in acelasi timp. Genul cuprinde mai multe stiluri, incepand cu filmul mut "Nosferatu", si ajungand pana la personajele generate pe computer din horror-urile de azi. Deseori se realizeaza o simbioza cu genul Sf, atunci cand amenintarea sau monstrul sunt legate de o alterare a tehnologiei sau cand Pamantul este invadat de extra-terestri.
ISTORIC
Filmele istorice se concentreaza de regula in jurul unei personalitati eroice detasate prin curaj, spirit de sacrificiu si inteligenta strategica de masele a caror lider devine. Cu o puternica tendinta spre epopei, filmele istorice beneficiaza de cele mai multe ori de cadre si decoruri extravagante si grandioase, in spatele carora se afla bugete gigantice. Desi exista intotdeauna un fundament real (eveniment sau figura istorica) pe care este construit subiectul, acesta deviaza in multe filme de gen spre religiozitate excesiva, povesti fantastice de iubire, sau chiar vulgaritate ostentativa ce contracareaza o corectitudine politica utopica. Veridicitatea cronologica si faptica sunt uneori sacrificate in functie de perspectiva de abordare a evenimentului istoric descris, insa aceasta “licenta cinematografica” se subordoneaza intentiei de mistificare a eroului.
MISTER
Misterul este un gen mai rar abordat de catre cineasti in forma propriu-zisa, doar filmele cu detectivi fiind exponente exacte ale lui. Genul horror, actiune sau aventura, au intotdeuna nevoie de o doza de mister pentru a faca povestea mai palpitanta si se folosesc din plin de acest lucru. Personajele sunt astfel gandite si interpretate incat sa sporeasca atributele genului. De cele mai multe ori este vorba de cercetarea unor locuri ascunse, solutionarea unor crime, situatii imprevizibile si anormale in care este invaluita povestea.
MUZICAL
Filmele muzicale sau cele de dans reprezinta forme cinematografice care scot in evidenta coloane sonore integrale, cantece sau miscari de dans, intr-o maniera aparte. De obicei, acestea sunt prezentate cu ajutorul reprezentatiilor presarate si integrate de-a lungul subiectului. Combinatia dintre muzica, dans si coregrafie este adusa la rang de arte in acest gen de filme. Ca si subgenuri foarte importante trebuie amintite comediile muzicale si filmele concert.
RĂZBOI
Acest gen de filme sunt caracterizate prin prezentarea ororilor si a dramelor care sunt provocate de catre razboaie. Povestea si subiectul filmelor de razboi este creata de lupta propriu-zisa, atat terestra, in aer sau pe mare. Genul este adesea alaturat altor genuri precum actiune, aventura, drama etc. Indeplinirea unor obiective militare, salvarea de vieti omenesti, dramele personale ale personajelor, precum si operatiuni militare de mare anvergura, toate fac parte din acest gen de filme, indragit de catre unii si greu de suportat pentru altii.
SCURT METRAJ
Distinctia scurt/lung metraj este un element evolutiv in istoria cinematografiei intrucat multa vreme durata filmelor nu depasea 20 de minute. Astazi, cand exista atat de multe productii epopeice de 3 ore, scurt metrajele au ramas sa inglobeze o categorie de filme accesibile caselor de productii si regizorilor care nu dispun de bugete foarte ridicate. Pe de alta parte, datorita lipsei spatiului necesar dezvoltarii unui conflict elaborat, ele sunt mult mai specifice in tematica si pot contine o doza foarte mare de artisticitate. Operand cu o paralela intre domeniul literaturii si el al cinematografiei, se poate spune ca scurt metrajele sunt echivalentele nuvelelor si ca atare accentul este pus pe o situatie contextuala si/sau pe un personaj.
SF
Genul Sf este unul dintre cele mai indragite din cadrul cinematografiei. Filmele combina fantasticul cu stiinta, se adauga eroi autentici, si rezulta un conglomerat foarte apreciat. Extraterestrii, planete indepartate, decoruri imprevizibile si mult intuneric, alaturi de tehnologii futuriste, realizeaza cadrul in care se va desfasura aciunea. Actiunea si aventura nu lipsesc din cadrul genului si deseori filmele Sf prezinta potentialul tehnologiei de a distruge planeta, incrucisarea cu genul horror fiind si ea la indemana.
THRILLER
Principalele ingrediente ale acestui gen sunt suspansul, emotia, tensiunea si anxietatea. Totul sta insa in fiorul(thrill) produs, care tine spectatorul pe marginea prapastiei pe masura ce scenariul se indreapta spre un punct culminant. Tensiunea creste de obicei in momentul cand unul din personaje este pus intr-o situatie amenintatoare sau trebuie sa iasa dintr-o situatie care initial pare imposibila. Amenintarea este deseori abstracta sau invaluita in mister. Temele predominante ale genului sunt conspiratiile politice, terorismul, urmariri sau triunghiuri romantice care duc la crima.
WESTERN
Genul western s-a nascut in America ca si o elogiere a expansiunii timpurii a frontierelor acestei tari. Foarte bine reprezentat in cinematografia americana si foarte slab in celelalte tari, westernul este recunoscut ca fiind un gen complet, ce se bazeaza pe subiect si personaj, prezentarea acestora fiind facuta folosind si alte genuri precum : actiune, aventura, dragoste, crima, etc. De-a lungul timpului, acest gen a suferit o multime de modificari, fiind reinventat, redefinit, extins, dizolvat si redescoperit din nou.